Elena a pornit spre facultatea de jurnalism datorita puterii de vindecare a lecturii. Cărţile au ajutat-o sa treaca peste momentele grele, decese, despartiri s.a.m.d. Ajungand, totusi, in ultimul an, Elena spune ca facultatea nu i-a oferit atat de mult, nu atat cat spera. In schimb i-a oferit prietenia cu cei din an, Alexandra, Cosmin, Narcis si Madalina, intalnire, pe care ea nu o considera intamplatoare. Acestia o fac sa nu regrete alegerea facuta. In acest cerc ea se simte in largul ei, cu tot ceea ce presupune asta. Si peste momentele grele trece cu ei mai usor. Sunt cei cu care isi petrece timpul cand nu citeste, sau cand nu sunt la cursuri. Chiar daca se tachineaza, pana la urma „qui s'aime se taquine”.
